Anomaliile dentare nu reprezintă o afecțiune, ci o creștere incorectă a dinților, care nu ajung în poziția lor normală. Aceste probleme pot fi rezolvate relativ simplu, cu ajutorul unui aparat dentar, care poate fi purtat atât de către copii, cât și de către adulți. Totuși, dinții se vor corecta mai ușor în perioada copilăriei, fiind prevenite, astfel, posibile complicații.
Există mai multe tipuri de anomalii dentare și diferite grade de severitate a deformării dinților, de aceea, tratamentul trebuie să fie personalizat, plus că este necesară o consultație la un specialist ortodont. Este esențial ca anomaliile dentare să fie corectate cât mai repede, pentru că, altfel, pot duce la probleme mai grave. Dinții strâmbi pot să crea probleme de masticație și, astfel, pot duce inclusiv la malnutriție, dar și la tulburări de vorbire.


Ce sunt anomaliile dentare?


Anomaliile dentare reprezintă abateri de la poziția normală a dinților. Acestea apar în timpul procesului de creștere a dinților, în copilărie, iar cauzele pot fi diferite:

  • Cauze moștenite: sunt transmise de la părinți la copii în decursul generațiilor. Cea mai frecventă anomalie moștenită este creșterea în exces a mandibulei.
  • Cauze dobândite, funcționale: respirația pe gură, obiceiuri greșite dobândite în copilărie (sugerea degetelor, a suzetei, roaderea unghiilor sau a diferitelor obiecte, pierderea precoce a dinților de lapte).


Pentru că aceste anomalii apar în copilărie, este important un consult stomatologic anual sau de două ori pe an, chiar și în cazul copiilor. În acest fel, vor fi tratate eventualele carii, iar, dacă va fi necesar, medicul stomatolog va recomanda o consultație la un ortodont, pentru descoperirea și tratarea din timp a dinților strâmbi. Orice anomalie dentară poate fi îndreptată cu ajutorul unui aparat dentar, iar, rezultatele vor fi mai bune și mai rapide, dacă tratamentul ortodontic este realizat în copilărie.


Cele mai întâlnite anomalii dentare și cum pot fi corectate


Există mai multe tipuri de anomalii dentare, care țin de mărimea dinților, de forma lor sau de poziția lor nefirească pe arcadă. Fiecare tip de anomalie necesită un tratament diferit, un anumit model de aparat dentar, de aceea, este importantă consultația la un medic ortodont cu experiență, care știe care este cea mai bună soluție pentru fiecare caz în parte.

Iată care sunt cele mai frecvente anomalii dentare!


Hiperdonția (dinți supranumerari/suplimentari)


Aceasta este o afecțiune întâlnită atât la dinții de lapte cât și la cei permanenți și se manifestă prin eruperea unor dinți suplimentari. Dinții crescuți în plus se numesc dinți supranumerari și pot crește în orice parte a gurii, dar, de obicei, apar pe maxilarul superior, în regiunea frontală. Anomalia apare mai des la băieți, are o prevalență de 1-4%, și, de obicei, este vorba despre un singur dinte suplimentar. Dinții suplimentari nu trebuie extrași decât dacă produc disconfort sau riscă să ducă la complicații.


Hipodonția (lipsa unor dinți)

Hipodonția este o afecțiune care se manifestă prin absența unor muguri dentari, prin urmare, persoana afectată va avea un număr mai mic de dinți decât este normal. Cauza este genetică, iar dinții lipsă sunt, de obicei, molarii de minte, premolarii secunzi, incisivii superiori sau incisivii centrali inferiori. Singurul tratament posibil, în acest caz, este implantul dentar sau folosirea unei proteze. Prevalența afecțiunii variază de la 2,6% la peste 11%.


Microdonția (spațierea dentară)

Această anomalie presupune prezența unor dinți cu dimensiune mai mică decât ar fi normal. Microdonția poate fi localizată (apare la un singur dinte) sau generalizată (toți dinții sunt mai mici decât ar trebui), iar cauza afecțiunii este ereditară. Cel mai des, problema apare la incisivii laterali superiori sau la molarii de minte. Din cauza dinților prea mici, apar spațieri dentare nedorite. Problema se poate rezolva cu ajutorul unui aparat dentar, eventual, și prin montarea unei coroane dentare, care să acopere dinții cu dimensiune prea mică.


Macrodonția (înghesuirea dentară)

Macrodonția sau megalodonția înseamnă prezența unor dinți de dimensiune prea mare. Fenomenul apare, de obicei, la dinții incisivi superiori (macrodonție localizată). Foarte rar, macrodonția este generalizată, adică, apare la toți dinții, iar, de obicei, în această situație cauza este gigantismul. Din cauza dinților prea mari, apare înghesuirea dentară, care duce la deformarea danturii și crește riscul de carii, pentru că spațiile interdentare nu pot fi curățate corect. Cauza macrodonției este genetică, ereditară.


Ocluzia adâncă


Acest tip de malocluzie (mușcătură incorectă) apare atunci când dinții frontali superiori acoperă dinții frontali inferiori. Din această cauză, dinții de jos pot intra în contact cu gingia de sus sau cu cerul gurii. Acest fenomen poate duce, în timp, la inflamarea gingiei și la tocirea dinților. Anomalia are un caracter ereditar, fiind întâlnită, de obicei, la mai mulți membri ai familiei. În lipsa tratamentului, se poate ajunge inclusiv la pierderea dinților.


Ocluzia inversă


Ocluzia inversă apare atunci când dinții de jos îi acoperă pe cei de sus în timpul mușcăturii. Această anomalie dentară este gravă, pentru că poate duce la dezvoltarea asimetrică a mandibulei, de aceea, necesită tratament ortodontic cât mai repede. Din fericire, problema se poate rezolva ușor, prin purtarea unui aparat dentar special, timp de aproximativ 6 luni.


Ocluzia deschisă

În ocluzia deschisă, dinții frontali superiori și cei inferiori nu se ating în momentul „mușcăturii”, lăsând între ei un spațiu care poate varia de la cativa milimetri până la 1 cm. Foarte des, această anomalie apare la copiii care și-au supt degetul când erau bebeluși. Problema trebuie corectată cât mai repede, pentru că duce la suprasolicitarea dinților posteriori și la defecte de masticație și vorbire.


Compresia de maxilar

Această anomalie este cea mai frecventă problemă ortodontică și apare, de obicei, la copiii care respiră de gură, din cauza unor afecțiuni ORL (polipi, amigdalite). Compresia de maxilar duce la înclinarea dinților superiori, care formează în timp un profil convex al copilului, lăsând să se vadă incisivii superiori în spatele buzei (aspect de buză de iepure). Tratamentul ortodontic va avea ca scop lărgirea arcadei maxilare. În lipsa intervenției de specialitate, această anomalie poate duce la parodontoză sau chiar la apnee obstructivă la vârsta adultă.


Dinte crescut în gingie la copii (dinte impactat)


Dintele crescut în gingie este un dinte care nu a erupt la timp și care, din acest motiv, este predispus la infectare. Dintele care rămâne în gingie poate să afecteze rădăcina dinților vecini, de aceea, medicul poate recomanda extracția lui. Fenomenul poate să apară din cauza unei întârzieri în erupție sau ca urmare a unui chist care blochează dintele.


Alte tipuri de anomalii dentare


Pe lângă anomaliile dentare menționate mai sus, care implică dinți malpoziționați sau de dimensiuni anormale, există și situații în care un dinte are o formă neobișnuită:

  • Dinți germinați: mugurele unui singur dinte se scindează și formează doi dinți uniți la rădăcină.
  • Concrescență: apare atunci când doi dinți vecini gata formați se unesc prin cimentare (pot fi dinți normali sau un dinte normal și unul supranumerar). Fenomenul apare mai des la molarii superiori, iar cauza poate să fie un traumatism care apare la nivelul dinților.
  • Dinți fuzionați: doi muguri dentari separați se unesc la nivelul dentinei sau pulpei dentare. Fuziunea poate fi numai la nivelul rădăcinei sau inclusiv la nivelul coroanei, formându-se, astfel, un dinte mult mai mare.
  • Taurodonția („dinți de taur”): este o anomalie dentară foarte rară, care se manifestă prin creșterea în volum a pulpei dentare și extinderea ei în regiunea radiculară. Această problemă predispune dintele la carii și la defecte ale smalțului.

Nu toate anomaliile dentare provoacă probleme funcționale, dar, ele cresc riscul de carii sau chiar de parodontoză. În plus, dinții cu forme sau poziții neobișnuite vor fi mult mai greu de tratat, atunci când va fi necesară o intervenție asupra lor. De aceea, este important consultul stomatologic și urmarea tratamentului recomandat de ortodont, pentru îndreptarea dinților strâmbi.


Tratamentul anomaliilor dentare și prevenirea complicațiilor


Dacă anomaliile dentare sunt neglijate și nu sunt corectate prin folosirea aparatului dentar potrivit, ele pot duce, în timp, la diferite complicații serioase. Cele mai frecvente sunt:

  • dinți sensibili;
  • carii dentare;
  • parodontoză;
  • fracturi la nivelul dinților;
  • tensiune la nivelul musculaturii faciale;
  • durere în spatele ochilor și la nivelul maxilarului;
  • durere de cap și de gât;
  • tinitus (țiuit în urechi).


Aceste probleme pot fi prevenite prin tratarea la timp a malocluziei, deci, prin măsuri care pot ajuta la alinierea corectă a dinților. Tratamentul recomandat de medicul ortodont este singura soluție și constă în purtarea unui aparat dentar, timp de 6 luni până la 2 ani, în funcție de fiecare caz în parte.

În anumite situații, pot fi necesare anumite extracții dentare sau implanturi, pentru a înlocui dinții lipsă. Construirea unor coroane sau fațete dentare poate fi, de asemenea, recomandată, în cazul dinților prea mici. Trebuie reținut faptul că dinții strâmbi nu sunt doar o problemă de estetică dentară, ci, și una funcțională. Prin urmare, corectarea anomaliilor dentare nu reprezintă un simplu moft, ci, o necesitate.


Cum pot fi prevenite anomaliile dentare?


Pentru a scădea cât mai mult riscul apariției unor anomalii dentare la copii, este importantă igiena orală corectă, încă de la apariția primilor dinți. Controlul stomatologic periodic este obligatoriu și în cazul copiilor, pentru că, în acest fel, se poate realiza sigilarea dinților temporari sau tratarea eventualelor carii, astfel încât infecția să nu ajungă la os și să afecteze dezvoltarea dinților permanenți.
Părinții trebuie să aibă grijă la obiceiurile greșite ale bebelușilor, cum sunt suptul degetului sau al suzetei, pentru că acestea pot afecta creșterea normală a danturii, dar și musculatura maxilo-facială. Alăptarea la sân are un efect benefic, deoarece, stimulează mișcările normale ale gurii bebelușului. După diversificarea alimentației copilului, cantitatea de dulciuri (inclusiv sucurile) trebuie să fie cât mai mică, pentru că zahărul crește foarte mult riscul de carii.

Un alt aspect important la care trebuie să fie atenți părinții este respirația pe gură. Unii copii au această tendință, de obicei, din cauza polipilor, iar, problema trebuie rezolvată cât mai repede, pentru ca micuțul să poată respira normal, iar dantura lui să se dezvolte corect.