Dinți supranumerari: simptome și tratament

Hiperdonția este o afecțiune întâlnită în cazul dentiției de lapte și a celei permanente, ce se manifestă prin eruperea unor dinți suplimentari (în plus) la nivelul cavității bucale. Acești dinți sunt numiți dinți supranumerari și pot crește în orice parte a gurii, însă cu precădere la nivelul maxilarului superior, în regiunea frontală. Anomalia are o prevalență de 1-4%, iar de cele mai multe ori este vorba de un singur dinte supranumerar.

Cei 20 de dinți care cresc în copilărie sunt cunoscuți ca dinți de lapte sau dinți primari. Cei 32 de dinți care îi înlocuiesc sunt numiți dinți permanenți sau definitivi. Hiperdonția poate apărea atât în perioada danturii de lapte, cât și în cea a danturii permanente, însă sunt mai frecvente cazurile în care vorbim de dezvoltarea unui număr mai mare de dinți definitivi.

Care sunt simptomele dinților supranumerari?

Principalul simptom al hiperdonției este creșterea dinților în plus, ce erup spatele sau foarte aproape de dinții normali de lapte sau definitivi. Acești dinți apar, de cele mai multe ori, la adulți și sunt de două ori mai întâlniți la bărbați decât la femei.

Dinții supranumerari sunt categorisiți în funcție de forma și locația lor în cavitatea bucală. 

În funcție de formă, un dinte supranumerar poate fi:

• Suplimentar – dintele are o formă similară cu tipul dintelui în apropierea căruia crește.
• Tuberculat – dintele are o formă tubulară.
• Odontom compus – mai mulți dinți mici, alăturați.
• Odontom complex – o masă dezorganizată și amorfă de substanță dentară, care nu respectă succesiunea normală a straturilor.
• Conic – un dinte lat la bază ce se îngustează spre vârf, arătând ca un con.

În funcție de locația în cavitatea bucală, un dinte supranumerar poate fi:

• Paramolar – un dinte suplimentar care crește în spatele cavității bucale, lângă unul dintre molari.
• Distomolar – un dinte supranumerar care crește în linie cu alți molari, nu în jurul lor.
• Mesiodens – un dinte suplimentar care crește în spatele sau în jurul incisivilor. Acesta este cel mai comun tip de dinte supranumerar.

În cele mai multe cazuri, hiperdonția nu este dureroasă. Totuși, uneori, dinții supranumerari pot pune presiune pe gingiile pacientului, cauzând inflamație și durere. Supraaglomerarea provocată de această afecțiune pot face ca dinții permanenți să pară strâmbi.

Tratamentul dinților supranumerari

În timp ce în unele cazuri hiperdonția nu necesită tratament, există și situații în care medicul stomatolog trebuie să extragă dinții supranumerari. În urma unei programări la dentist, acesta va hotărî dacă extracția este necesară, luând în considerare:

• dacă pacientul suferă de o afecțiune genetică ce cauzează apariția acestor dinți suplimentari;
• dacă pacientul poate mesteca corect sau dacă dinții supranumerari provoacă dificultăți de masticație și rănirea cavității bucale;
• dacă pacientul experimentează durere sau disconfort din cauza supraaglomerării.
• dacă pacientul întâmpină probleme în efectuarea corectă a periajului dentar sau a folosirii aței dentare din cauza dinților suplimentari – asta ar putea duce la apariția cariilor sau a bolii gingivale;
• dacă pacientul se simte complexat cu privire la dinții supranumerari.

Dacă dinții supranumerari încep să afecteze igienă orală a pacientului sau întârzie eruperea dinților permanenți, cel mai probabil, aceștia vor fi extrași. Astfel, se vor evita probleme precum dinți strâmbi sau debutul bolii gingivale.

Așa cum am menționat mai sus, mulți pacienți cu hiperdonție nu necesită tratament. În unele cazuri, însă, poate fi nevoie ca unul sau mai mulți dinți supranumerari să fie extrași pentru a evita apariția complicațiilor. Așadar, este important să mergi la un medic stomatolog și să-i spui dacă experimentezi durere, disconfort, inflamație sau sensibilitate la nivelul cavitații bucale.