Ce este Periimplantita: Simptome și tratament eficient

Periimplantita este uneori interpretată greșit. Unii pacienți cred, de exemplu, că înseamnă respingerea implantului sau o infecție apărută imediat după intervenție, însă lucrurile stau altfel. Periimplantita nu apare în primele zile sau săptămâni de la inserare, ci după ce implantul s-a integrat și funcționează normal. În esență, reprezintă o inflamație a țesuturilor din jurul implantului, care, netratată, poate duce la pierderea acestuia. 

Așadar, dacă ai un implant sau te gândești să îți refaci dinții prin această procedură, este important să știi ce este periimplantita, ce cauze și simptome are și cum se tratează.

Ce este periimplantita?

Gândește-te la modul în care gingiile și osul susțin un dinte natural. În jurul unui implant dentar, aceste țesuturi au același rol, adică oferă stabilitate și protecție. Când bacteriile se acumulează în jurul implantului, ele pot provoca inflamația acestor țesuturi, exact ca în cazul parodontozei. 

Această inflamație poartă numele de periimplantită și este o afecțiune inflamatorie cronică, determinată în principal de prezența biofilmului bacterian (placa bacteriană), care afectează mucoasa și osul din jurul implantului. În timp, dacă nu este tratată, poate duce la pierderea progresivă a osului de susținere și, în stadii avansate, chiar la pierderea implantului.

Periimplantita se dezvoltă adesea lent și fără durere [1], motiv pentru care mulți pacienți nu observă semnele la timp. De aceea, controalele regulate și igienizarea profesională sunt esențiale pentru a o preveni sau depista din timp.

Cauzele periimplantitei

Dacă ne gândim la ce este periimplantita, am putea spune că seamănă cu o parodontoză, doar că apare în jurul unui implant dentar. Cauza principală este acumularea plăcii bacteriene pe suprafața implantului și la nivelul gingiei din jurul lui.

Apariția periimplantitei depinde și de o serie de factori de risc individuali.

Antecedente de parodontoză

Pacienții care au avut probleme gingivale sau pierdere osoasă în jurul dinților naturali sunt mai predispuși să dezvolte periimplantită [1].

Igienă orală deficitară

Periajul incomplet sau absența controalelor periodice permite acumularea bacteriilor în jurul implantului.

Fumatul 

Reduce circulația sângelui și capacitatea organismului de a lupta cu inflamația [1].

Lipsa controalelor de întreținere 

Chiar și un implant perfect integrat are nevoie de monitorizare regulată pentru a preveni inflamația.

Diabetul necontrolat sau alte boli sistemice 

Pot încetini vindecarea și crește riscul de infecții cronice [1].

Resturi de ciment rămase după cimentarea coroanei sau accesul dificil la igienizare pot favoriza apariția bacteriilor.

Simptomele periimplantitei

Unii pacienți confundă inflamația din jurul implantului cu respingerea implantului dentar. În realitate, simptomele respingerii implantului dentar apar imediat după intervenție și sunt legate de lipsa integrării osoase. În schimb, periimplantita apare mai târziu, la implanturi care au fost inițial stabile, și se manifestă prin inflamație lentă, sângerare și retragerea gingiei.

Inflamațiile care pot apărea în jurul unui implant dentar evoluează treptat. La început, ele afectează doar gingia, etapă numită mucozită periimplantară. Dacă inflamația nu este tratată, procesul se adâncește și ajunge să afecteze osul de susținere, transformându-se în periimplantită propriu-zisă.

Simptome timpurii – mucozita periimplantară

În mod normal, în gură există un echilibru între microorganismele benefice și sistemul imunitar local. Când placa bacteriană se acumulează pe suprafața implantului, la marginea gingiei (interfața implant–mucoasă), acest echilibru se rupe. Organismul reacționează prin inflamație, iar gingia se înroșește, se umflă și sângerează ușor. Acesta este debutul mucozitei periimplantare.

În acest stadiu inițial, inflamația se limitează la țesuturile moi. De obicei, pacientul nu simte durere, dar pot apărea semne clare de iritație:

• gingie roșie, ușor umflată, sensibilă la atingere;
  
• sângerare în timpul periajului sau la folosirea aței dentare;
  
• un gust metalic sau respirație ușor neplăcută.
  

Mucozita este reversibilă, dacă este tratată la timp prin igienizare profesională și o igienă atentă acasă. În această etapă, nu există pierdere osoasă, iar implantul rămâne stabil.

Simptome avansate – periimplantita

Când inflamația se extinde către os, vorbim despre periimplantită. În acest stadiu, inflamația este mai profundă, iar efectele sunt vizibile atât clinic, cât și radiologic. Pacientul poate observa:

• retragerea gingiei și expunerea parțială a implantului;
  
• sângerare persistentă sau secreție purulentă;
  
• disconfort sau sensibilitate la mestecat;
  
• senzația că implantul „nu mai e la fel de fix”.
  

Să nu pierdem din vedere ce este periimplantita – o boală cronică, care evoluează încet, dar sigur. Tocmai de aceea, e important să fie depistată cât mai devreme, înainte ca inflamația să afecteze osul și să compromită stabilitatea implantului.

Diagnosticarea bolii periimplantare

Pentru a stabili dacă inflamația din jurul unui implant dentar este o simplă mucozită sau o periimplantită cu pierdere osoasă, medicul urmează criterii clinice clare de diagnostic.

Diagnosticarea mucozitei periimplantare

Conform clasificării parodontale din 2018 [2], mucozita periimplantară este diagnosticată atunci când:

• există sângerare (un fir subțire sau mai multe puncte de sânge) și/sau secreție purulentă la o sondare delicată;
  
• poate apărea o ușoară creștere a adâncimii de sondare față de controalele anterioare;
  
• nu există pierdere osoasă în jurul implantului, în afara modificărilor minore apărute natural după integrarea acestuia.
  

Pe scurt, mucozita înseamnă o inflamație superficială, localizată la nivelul gingiei, fără afectarea osului. Este o stare reversibilă, care poate fi controlată complet prin tratament și igienizare corectă.

Diagnosticarea periimplantitei

Pentru stabilirea diagnosticului de periimplantită, medicul se bazează pe semne clinice și radiologice clare [1].

Dacă medicul are radiografii sau măsurători mai vechi, poate confirma periimplantita atunci când observă sângerare sau puroi în jurul implantului, împreună cu adâncirea spațiului dintre gingie și implant și pierderea de os mai mare decât cea normală, care apare în mod firesc după ce implantul s-a integrat.

În situațiile în care nu există radiografii sau măsurători anterioare, diagnosticul se stabilește pe baza combinației următoarelor semne:

• sângerare și/sau puroi la sondare delicată,
  
• adâncime de sondare ≥ 6 mm,
  
• osul a coborât cu cel puțin 3 mm față de vârful implantului, semn că s-a pierdut o parte din suportul osos care îl menține stabil.

Tratamentul periimplantitei

Scopul tratamentului este oprirea inflamației din jurul implantului și prevenirea pierderii suplimentare de os. Tratamentul se realizează secvențial, pornind de la metode minim invazive și continuând, dacă este necesar, cu intervenții chirurgicale.

Tratament nonchirurgical

Primul pas în tratamentul periimplantitei este terapia nonchirurgicală, care are ca scop eliminarea plăcii bacteriene și reducerea inflamației. În această etapă, medicul:

• efectuează curățarea profesională a implantului, atât la suprafață, cât și subgingival, folosind instrumente dedicate;
  
• poate aplica dezinfectanți locali (clorhexidină, soluții antimicrobiene) pentru a controla flora bacteriană;
  
• oferă instrucțiuni personalizate pentru igiena orală acasă, adaptată tipului de lucrare protetică;
  
• monitorizează evoluția la 2–3 luni după tratament.
  

Dacă inflamația dispare și țesuturile se vindecă, tratamentul nonchirurgical este suficient. În caz contrar, dacă persistă sângerarea, puroiul sau pierderea osoasă, se recomandă trecerea la tratamentul chirurgical.

 Tratament chirurgical

Atunci când inflamația a afectat deja osul de susținere, tratamentul chirurgical devine necesar pentru a curăța complet zona infectată și a restabili structurile pierdute.
În funcție de gravitatea cazului, medicul poate opta pentru:

• decontaminarea chirurgicală a suprafeței implantului: se ridică un lambou gingival pentru acces direct la zona afectată și se curăță biofilmul și țesutul inflamat;
  
• tratament rezectiv: se remodelează osul și gingia pentru a reduce adâncimea pungilor și a facilita igiena;
  
• tratament regenerativ:  se aplică materiale de adiție osoasă sau membrane speciale pentru a favoriza refacerea osului pierdut, acolo unde anatomia permite.
  

După intervenție, pacientul trebuie monitorizat periodic și are nevoie de igienizare profesională regulată (SPIC), esențială pentru a preveni recidiva inflamației.

SPIC (Supportive Peri-Implant Care) înseamnă îngrijirea de susținere a implanturilor, adică toate măsurile prin care se menține sănătatea țesuturilor din jurul implantului pe termen lung. Concret, se referă la necesitatea unor controale și curățări periodice la 3-6 luni, prin care medicul

• verifică starea gingiei și a osului din jurul implantului,
• îndepărtează placa bacteriană, 
• evaluează obiceiurile care pot favoriza inflamația (fumatul, bruxismul etc.),
• te ajută să îți menții o igienă corectă acasă. 

Este cea mai sigură metodă de a preveni inflamațiile și de a păstra implanturile sănătoase pe termen lung.

Prevenirea periimplantitei

Prevenirea începe încă din faza de planificare a tratamentului cu implant dentar, continuă pe parcursul lucrării protetice și devine un proces constant după finalizarea acesteia.

Pentru a preveni inflamațiile periimplantare, ghidul clinic european EFP (2023) vine cu o serie de recomandări.

• Controlul factorilor de risc, adică renunțarea la fumat, menținerea diabetului sub control și tratarea oricărei forme de parodontită înainte de inserarea implantului.
  
• Igienizarea profesională periodică (SPIC), adică vizitarea regulată a medicului stomatolog, la 3–6 luni, pentru curățarea profesională a implanturilor și monitorizarea gingiei.
  
• Igienă orală personalizată acasă, mai exact periaj corect de două ori pe zi, folosirea dușului bucal și a periuțelor interdentare adaptate lucrării protetice.
  
• Design protetic care permite accesul la curățare, astfel încât placa bacteriană să nu se acumuleze sub lucrare.
  
• Educația pacientului, presupunând înțelegerea semnelor timpurii (sângerare, umflare, disconfort) și prezentarea imediată la medic la primele schimbări.
  

 Complicațiile periimplantitei

Dacă nu este tratată la timp, periimplantita poate avea consecințe serioase asupra sănătății orale și a implantului dentar. Evoluția este lentă, dar constantă, iar inflamația locală se poate transforma într-un proces distructiv care afectează osul de susținere.

Cele mai frecvente complicații sunt [1], [2]:

• pierderea progresivă a osului din jurul implantului, vizibilă radiologic;
  
• retracția gingiei și expunerea suprafeței metalice a implantului;
  
• mobilitatea implantului, atunci când osul de ancorare nu mai oferă suport suficient;
  
• pierderea implantului dentar, în stadiile avansate, atunci când inflamația nu mai poate fi controlată;
  
• compromiterea lucrării protetice, care devine instabilă sau inestetică;
  
• în cazuri rare, extinderea inflamației către țesuturile învecinate, necesitând tratament complex de reconstrucție.

Întrebări frecvente

Este normală durerea după implantul dentar?

O ușoară durere după implantul dentar este normală în primele zile, cât timp țesuturile se vindecă. Disconfortul ar trebui să scadă treptat și să dispară în 5–7 zile. Dacă durerea reapare la câteva luni sau ani după intervenție, mai ales însoțită de sângerare, umflare sau gust neplăcut, poate fi un semn de inflamație în jurul implantului (mucozită sau periimplantită) și trebuie investigată de medic.

Poate reveni periimplantita după tratament?

Da, dacă igiena nu este menținută corect sau nu se respectă controalele periodice. De aceea, întreținerea este la fel de importantă ca tratamentul.

De ce apare periimplantita chiar și la implanturi bine integrate?

Pentru că, în timp, bacteriile pot coloniza zona dintre implant și gingie. Chiar dacă implantul este stabil, lipsa igienizării profesionale și a controlului regulat permite biofilmului să declanșeze inflamația.

Este periimplantita dureroasă?

Nu întotdeauna. În multe cazuri, inflamația evoluează fără durere, de aceea este descoperită abia la control. Durerea apare de obicei în stadii avansate, când inflamația a afectat osul.

Fumatul crește riscul de periimplantită?

Da, fumatul afectează circulația locală și răspunsul imun al gingiei, crescând susceptibilitatea la inflamație și pierdere osoasă [3].

Cum îmi dau seama că am o inflamație în jurul implantului?

Semnele timpurii includ sângerarea la periaj și roșeața gingiei. În stadii mai avansate, pot apărea puroi, retracția gingiei și senzația că implantul se mișcă.

Poate exista pierdere de os fără inflamație vizibilă?

De obicei, nu. Studiile arată că pierderea osoasă este aproape întotdeauna însoțită de semne de inflamație (sângerare sau supurație) [3].

Cât de repede poate evolua periimplantita?

Progresia variază de la o persoană la alta, dar cercetările arată că periimplantita evoluează mai rapid decât parodontita, dacă nu este tratată [3].

Există semne care arată că implantul e în pericol?

Da. Sângerarea persistentă, puroiul, retragerea gingiei sau senzația de durere și presiune în jurul implantului pot indica o inflamație activă care trebuie evaluată de medic.

Referințe

[1] Herrera, D., Tord Berglundh, Schwarz, F., Chapple, C., Jepsen, S., Sculean, A., Kebschull, M., Papapanou, P. N., Tonetti, M. S., & Sanz, M. (2023). Prevention and treatment of peri‐implant diseases—The EFP S3 level clinical practice guideline. Journal of Clinical Periodontology, 50(26). https://doi.org/10.1111/jcpe.13823

[2] Berglundh, T., Armitage, G., Araujo, M. G., Avila-Ortiz, G., Blanco, J., Camargo, P. M., Chen, S., Cochran, D., Derks, J., Figuero, E., Hämmerle, C. H. F., Heitz-Mayfield, L. J. A., Huynh-Ba, G., Iacono, V., Koo, K.-T., Lambert, F., McCauley, L., Quirynen, M., Renvert, S., & Salvi, G. E. (2018). Peri-implant diseases and conditions: Consensus report of workgroup 4 of the 2017 World Workshop on the Classification of Periodontal and Peri-Implant Diseases and Conditions. Journal of Clinical Periodontology, 45(s20), S286–S291. https://doi.org/10.1111/jcpe.12957
[3] Berglundh, T., Armitage, G., Araujo, M. G., Avila-Ortiz, G., Blanco, J., Camargo, P. M., Chen, S., Cochran, D., Derks, J., Figuero, E., Hämmerle, C. H. F., Heitz-Mayfield, L. J. A., Huynh-Ba, G., Iacono, V., Koo, K.-T., Lambert, F., McCauley, L., Quirynen, M., Renvert, S., & Salvi, G. E. (2018). Peri-implant diseases and conditions: Consensus report of workgroup 4 of the 2017 World Workshop on the Classification of Periodontal and Peri-Implant Diseases and Conditions. Journal of Clinical Periodontology, 45(s20), S286–S291. https://doi.org/10.1111/jcpe.12957